Toate definitiile

PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.

PRUDÉNŢĂ s. atenţie, circumspecţie, grijă, precauţie, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotinţă, veghere. (Să procedaţi cu multă ~.)

Prudenţă ≠ imprudenţă

PRUDÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].

PRUDÉNȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

*prudénță f., pl. e (lat. prudentia [din providentia]. V. providență). Prevedere, atențiune la greșelĭ și pericule: prudența e mama siguranțeĭ.

prudénță s. f., g.-d. art. prudénței