Toate definitiile

PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găsesc în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al. – Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f., adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial.

PROVINCIÁL adj. provincialist.

PROVINCIÁL, -Ă adj. Din provincie. ♦ Caracteristic provinciei sau provincialilor. ♦ (Depr.) Simplu, înapoiat. // s.m. și f. Locuitor (originar) din provincie. [Pron. -ci-al, var. provințial, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. provincial, lat. provincialis].

PROVINCIÁL, -Ă I. adj. caracteristic provinciei, provincialilor. II. s. m. f. locuitor din provincie. (< lat. provincialis, fr. provincial)

*provinciál, -ă adj. (lat. provincialis). Din provincie (în opoz. cu din capitală); liceŭ provincial, pronunțare provincială. Fig. Stîngacĭ, care nu se pricepe să se poarte ca ceĭ din capitală: avea aeru provincial. S. Locuitor din provincie. Fig. Om care nu prea are maniere de capitală saŭ de oraș mare: măĭ provincialule!

provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále