Toate definitiile

PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.

PROVENIÉNŢĂ s. 1. v. origine. 2. naştere, obârşie, origine, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin ~.) 3. apartenenţă. (Care este ~ acestui utilaj?)

PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].

PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)

*proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.

proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe