Toate definitiile

PROTÉZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ, un membru, o parte dintr-un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă. ♦ Operație chirurgicală prin care se înlocuiește un organ, un membru al corpului etc. printr-o proteză (1). 2. (Fon.) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără a se schimba înțelesul cuvântului. – Din fr. prothèse.

PROTÉZĂ s. 1. picior, (rar) pilug. (~ de lemn, a piciorului.) 2. placă. (~ dentară.)

PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuiește un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (Fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. [Var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis].

PROTÉZĂ s. f. 1. aparat, piesă medicală care înlocuiește un membru sau (o parte dintr-) un organ al corpului. ♦ ~ dentară = proteză pe care se fixează dantura falsă. 2. (fon.) adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt, fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. (< fr. prothèse, lat., gr. prosthesis)

*prostéză f., pl. e (vgr. prósthesis, adaus, suplement, ajutor. V. teză). Gram. Punerea unuĭ sunet în aintea [!] unuĭ cuvînt, ca alămîĭe, scobor îld. lămîĭe, cobor. Chir. Înlocuirea unuĭ organ scos, ca: un dinte fals, un picĭor de lemn ș. a. Organ fals pus în locu celuĭ natural. – Ob., dar fals proteză.

*protéză f., pl. e (vgr. próthesis, proĭect, confundat cu prósthesis, adaus). V. prosteză.

protéză (înlocuitor al unui organ/membru) s. f., g.-d. art. protézei; pl. protéze

*protezá (a ~) vb., ind. prez. 3 protezeáză