Toate definitiile

prostúț, -ă adj. (dim. d. prost). Fam. Cam prost, cam fără minte.

PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.

PROSTÚŢ adj., s. prosticel, prostişor, prostuleţ, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)

prostúț (fam.) adj. m., pl. prostúți; f. prostúță, pl. prostúțe