Toate definitiile

PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection.

PROSPECŢIÚNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospecţiune seismică v. seismometrie.

PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection].

PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection)

prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni