Toate definitiile

PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.

PRÓRĂ s. (MAR.) bot, (înv. şi reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)

PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].

PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora)

próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.

*próră f., pl. e (lat. prora, d. vgr. próra, d. pró, în ainte [!], și oráo, văd). Provă, bot de corabie. V. pupă.

próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve