Toate definitiile

PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.

PRORÉCTOR s. (înv.) subrector. (~ al universi-tăţii.)

PRORÉCTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].

PRORÉCTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)

*proréctor m. (lat. pro, în loc de, și rector). Acela care ține locu rectoruluĭ.

proréctor s. m., pl. proréctori