Toate definitiile

MARE PROPRIETÁR s. latifundiar, moşier, (Ban. şi prin Transilv.) spahie.

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.

PROPRIETÁR s. v. posesor.

PROPRIETÁR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.

PROPRIETÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de proprietate asupra unui lucru, al unui bun mobil sau imobil de orice natură; stăpân. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriétaire, lat. proprietarius].

PROPRIETÁR, -Ă s. m. f. cel care deține dreptul de proprietate asupra unui bun; stăpân; cel care posedă un bun imobil. (< fr. propriétaire, lat. proprietarius)

*proprietár, -ă s. (lat. proprietarius). Stăpîn, acela care posedă un lucru, maĭ ales un imobil saŭ o moșie: proprietaru și chiriașiĭ saŭ arendașu. V. posesor.

proprietár (pro-pri-e-) s. m., pl. proprietári