Toate definitiile

PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.

PROPÍCE adj. invar. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, prielnic, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, prielnic, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.)

PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. [< fr. propice, cf. lat. propitius].

PROPÍCE adv. inv. favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. (< fr. propice)

*propíce adj., pl. f. tot așa (fr. propice, d. lat. propitius; it. propízio). Favorabil, vorbind de timp, de ocaziune: moment propice. P. pl., cp. cu eficace. Mulțĭ ignoranțĭ zic proprice, precum, din contra, zic propiŭ îld. propriŭ.

propíce adj. invar.