Toate definitiile

PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. (Livr.) Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis.

PROPENSIÚNE s. v. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie.

PROPENSIÚNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / < fr. propension, cf. lat. propensio].

PROPENSIÚNE s. f. înclinație, tendință, dispoziție naturală către ceva. (< fr. propension, lat. propensio)

propensiúne f. (lat. propénsio, -ónis. V. pensiune, suspensiune). Fiz. Șt. nat. Tendență [!] naturală a corpurilor spre alt corp orĭ spre un punct oare-care: propensiunea feruluĭ [!] spre magnet, a plantelor, spre lumină. Fig. Aplicațiune, dispozițiune, pornire: acest copil are propensiune spre mincĭună, spre milă. – Și -énsie.

propensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiúnii; pl. propensiúni