Toate definitiile

PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga.

PROPAGÁRE s. 1. v. difuzare. 2. v. răspândire. 3. îm-prăştiere, răspândire, (livr.) diseminare, (pop.) lăţire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 4. v. propo-văduire. 5. (BIS.) predicare, propovăduire, răspândire, (înv.) mărturisire, mărturisitură. (~ unei credinţe.)

PROPAGÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei; răspândire, transmitere; propagație. 2. Fenomen fonetic constând în transmiterea parțială a vibrațiilor unui sunet dintr-un cuvânt și în repetarea sunetului în alt cuvânt. [< propaga].

*propagațiúne f. (lat. propagátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se propaga. Fiz. Transmiterea luminiĭ și sunetuluĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

propagáre s. f., g.-d. art. propagắrii; pl. propagắri