Toate definitiile

PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.

PROPAGÁ vb. 1. v. extinde. 2. (FIZ.) a se transmite. (Undele se ~ în spaţiu.) 3. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) împrăştia, a (se) întinde, a (se) lăţi, v. răspândi. 4. a circula, a se extinde, a se împrăştia, a se întinde, a se lăţi, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se răşchira, a se tinde. (Zvonul se ~ din gură în gură.) 5. v. propovădui. 6. (BIS.) a predica, a propovădui, a răspândi, (înv.) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (A ~ în lume creştinismul.) 7. a împrăştia, a răspândi, (livr.) a disemina, (fig.) a semăna. (~ discordia între ei.)

PROPAGÁ vb. v. înmulţi, prăsi, procrea, crea, reproduce.

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. A (se) răspândi, a (se) populariza. ♦ A (se) transmite; a (se) împrăștia. [P.i. propág. / < lat. propagare, cf. fr. propager].

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza. II. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia. (< fr. propager, lat. propagare)

*propág, a -á v. tr. (lat. propagare, id., rudă cu îm-ping, com-pact, pact, pace, pagină, par). Înmulțesc pin [!] reproducere: a propaga o specie de pomĭ, de animale. Fig. Răspîndesc, întind. V. refl. Mă răspîndesc: arboriĭ, boalele [!], ideile, lumina, sunetu se propagă.

propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă