Toate definitiile

PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic.

PROMETÉIC adj. (rar) prometeian. (Mitul ~.)

PROMETÉIC, -Ă adj. 1. Referitor la mitul lui Prometeu. 2. Care exprimă o sfidare, chiar sortită eșecului, împotriva unei autorități. [Pron. -te-ic. / cf. it. prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor și l-a dăruit oamenilor].

PROMETÉIC, -Ă adj. 1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian. 2. (fig.) care exprimă o revoltă, sortită eșecului, împotriva unei autorități; care crede în oameni, dornic de a acționa pentru ei; uman, generos. (< germ. prometheisch)

prometéic (-te-ic) adj. m., pl. prometéici; f. prometéică, pl. prometéice