Toate definitiile

PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. – După rus. proletkul'tovșcina.

PROLETCULTÍSM s.n. Atitudine față de problemele artei și culturii în Uniunea Sovietică după Revoluția din octombrie, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă poporului, și propaga ideea creării unei culturi „pur proletare”, a unor opere artistice inspirate numai din procesul de producție, reflectat adesea în mod simplist și vulgarizator. [< proletcult + -ism, cf. rus. proletkultovșcina].

PROLETCULTÍSM s. n. atitudine față de problemele artei și culturii, în fosta URSS, după Revoluția din Octombrie, vizibilă și în restul țărilor comuniste, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă poporului, și promova ideea creării unei culturi „pur proletare”. (după rus. proletikultovșcina)

proletcultísm s. n.