Toate definitiile

PROIECTÍL, proiectile, s. n. Corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.

PROIECTÍL s. (pop.) plumb.

PROIECTÍL s.n. 1. Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu cu o forță oarecare. 2. Corp azvârlit de o armă; glonț, ghiulea, obuz etc. [Cf. fr. projectile, lat. proiectus].

PROIECTÍL s. n. 1. orice corp greu care poate fi aruncat cu forță în spațiu. 2. corp metalic exploziv azvârlit de o armă; glonț, obuz etc. (după fr. projectile)

*proĭectíl și projectíl n., pl. e (fr. projectil, d. projicere, projectum, a arunca înainte; it. projéttile). Orĭ-ce corp aruncat, maĭ ales vorbind de gloanțe și ghĭulele.

proiectíl s. n., pl. proiectíle

!proiectíl-rachétă s. n., pl. proiectíle-rachétă