Toate definitiile

PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

PROGRÉSIE s. v. dezvoltare, evoluţie, înain-tare, mers-înainte, propăşire, progres.

PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio].

PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio)

*progresiúne f. (lat. progressio, -ónis. V. a-gresiune). Mers în ainte [!] cu pasu, acțiunea de a merge: mișcare de progresiune. Fig. Dezvoltare gradată, mers din treaptă în treaptă: progresiunea ideilor. Mat. Șir de terminĭ [!] între care raportu aritmetic (diferența) saŭ geometric (cîtu) e constant: progresiune ascendentă, descendentă. – Și -ésie. V. rațiune.

progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)