Toate definitiile
PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus.
PROGRÉS s. 1. dezvoltare, evoluţie, înaintare, propăşire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creştere. (~ ul societăţii.) 2. (fig.) pas. (A înregistrat un mare ~ pe calea ...)
Progres ≠ decadenţă, decădere, regres, stagnare
PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. Dezvoltare, desăvârșire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus].
PROGRÉS s. n. 1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. dezvoltare, desăvârșire. (< fr. progrès, lat. progressus)
*progrés n., pl. e (lat. progressus, d. prógredi, a înainta. V. grad, con- și re-gres). Mers în ainte [!], înaintare, întărire: progresu uneĭ armate pe cîmpu de luptă, progresu uneĭ inundațiunĭ, uneĭ boale, unuĭ școlar la studiĭ. Dezvoltarea civilizațiuniĭ și culturiĭ: progresele statelor scandinave. A face progres orĭ progrese, a progresa. V. decadență.