Toate definitiile

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.

PROFANÁ vb. 1. a batjocori, a necinsti, a pângări, a spurca, a viola, (înv. şi pop.) a prihăni. (A ~ un loc considerat sfânt.) 2. v. pângări.

PROFANÁ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, necinsti, terfeli.

PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].

PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)

*profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep.

profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză