Toate definitiile

PRIPONÍ, priponesc, vb. IV. Tranz. 1. A lega un animal de (sau cu) un pripon. ♦ A pune piedică la picioarele animalelor (ca să nu poată fugi). ♦ A lega de un pripon o ambarcație. 2. P. gener. A imobiliza, a fixa ceva (prin legare); a lega. – Din pripon.

PRIPONÍ vb. a lega, (Transilv. şi Ban.) a păivăni. (A ~ un animal la păscut.)

A priponi ≠ a dispriponi

priponésc v. tr. (d. pripon). Leg țeapăn ca să nu se poată depărta: a priponi o vită, o plută.

priponí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priponésc, imperf. 3 sg. priponeá; conj. prez. 3 să priponeáscă