Toate definitiile
PRIPÍ, pripesc, vb. IV. 1. Refl. A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă. ♦ Intranz. (Înv.) A se grăbi, a se zori. ♦ Tranz. A accelera, a iuți ritmul unei acțiuni. ♦ A nu izbuti, a rata o acțiune din cauza grabei. 2. Refl. A se încălzi la foc; (despre alimente) a se coace (superficial) la un foc (prea) repede. 3. Tranz. (Pop.; despre soare) A dogori, a arde. – Cf. bg. pripra.
PRIPÍ vb. a se grăbi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)
PRIPÍ vb. v. accelera, arde, constrânge, dogori, face, forţa, frige, fugări, grăbi, hăitui, iuţi, încinge, înfierbânta, obliga, pârjoli, prinde, rumeni, sili, surprinde, urgenta, urmări, zori.
A (se) pripi ≠ a zăbovi
A se pripi ≠ a zăbovi
pripí, pripésc, vb. IV 1. (înv.; despre unități militare) a se îndrepta, a se deplasa grabnic către un loc; a veni, a sosi repede într-un loc. 2. (refl.; înv. și pop.; despre oameni) a se grăbi, a se zori; a face un lucru în grabă și fără chibzuială; a da greș într-o acțiune din cauza grabei. 3. (înv.; despre oameni) a face, a obliga să acționeze în grabă; a grăbi, a îndemna, a zori (pe cineva). 4. (refl.; înv. și reg.) a se sili, a se strădui (să facă ceva cât mai repede). 5. (înv. și reg.; despre acțiuni, deplasări) a accelera, a iuți, a grăbi (pentru a realiza ceva). 6. (înv.; despre oameni) a urmări de aproape și în grabă pentru a pune pe fugă, pentru a învinge,pentru a prinde; a fugări. 7. (înv.) a constrânge, a forța, a sili (să facă ceva în grabă). 8. (înv. și reg.) a surprinde asupra faptului (reprobabil). 9. (înv. și reg.) a încălzi puternic, a înfierbânta, a încinge (la foc). 10. (reg.; despre alimente) a coace sau a frige repede și superficial; a prăji numai la suprafață; a rumeni. 11. (refl.; reg.; despre pâine) a se coace prea repede, făcând găuri mari sub coajă; a se coși. 12. (înv. și reg.; despre soare) a arde puternic, a dogori. 13. (reg.; despre cereale sau fructe) a face să ajungă la maturitate înainte de vreme, a coace prematur.
pripí (pripésc, pripít), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate).
pripésc v. tr. (vsl. prĭ-spĭeti, a veni, a grăbi, d. spĭeti, a se coace de soare; sîrb. prispeti, a se coace de soare, rus. prispĭetĭ, a sosi la timp, ca și lat. maturare, a face matur, a se coace de soare, a se grăbi. Ar fi trebuit să se zică prispesc, ca dospesc d. dospĭeti. Dar, pin [!] confuziune cu vsl. pri-pešti, a coace, a arde [V. prichicĭ], s´a zis pripesc). Grăbesc, zoresc, accelerez: a pripi pasu, mersu, plecarea. Grăbesc coacerea: soarele pripește grînele. Buc. Surprind, zăpsesc: poliția l-a pripit. V. intr. Mă grăbesc s´ajung (Vechĭ): a pripi undeva. Holdele´ncep a pripi, încep să se coacă răpede [!]. Soarele pripește, arde, frige, dă prea multă căldură. V. refl. Mă grăbesc, mă zoresc: Cine se pripește, se poticnește (Prov.), graba strică treaba.
pripí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pripésc, imperf. 3 sg. pripeá; conj. prez. 3 să pripeáscă