Toate definitiile

PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.

PRIÉLNIC adj. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.

Prielnic ≠ vitreg, neprielnic

priélnic, -ă adj. (d. priesc). Priincĭos, favorabil: aer prielnic sănătățiĭ.

priélnic (pri-el-) adj. m., pl. priélnici; f. priélnică, pl. priélnice