Toate definitiile
pricolíci (pricolíci), s. m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).
PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.
PRICOLÍCI s. v. vârcolac.
PRICOLÍCI s. v. licurici, pici, prichindel, puşti, stafie, strigoi, ţânc.
pricolícĭ, V. tricolicĭ.
tricolícĭ (est) și pricolícĭ m. (gr. thrix, trihós, păr, și lýkos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). În credințele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viŭ prefăcut în lup orĭ și în altă feară [!] (V. moroĭ, strigoĭ, vîrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă.