Toate definitiile

PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui.

PRICINUÍRE s. 1. v. provocare. 2. creare, determi-nare, producere, provocare, stârnire. (~ unei stări de tensiune.)

PRICINUÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, motiv, neînţelegere, nemulţumire, neplăcere, ocazie, opo-ziţie, opunere, pretext, pricină, prilej, rezistenţă, supărare, vrajbă, zâzanie.

pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii