Toate definitiile

PREPOZÍȚIE, prepoziții s. f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactice de dependență între părțile unei propoziții legând două părți de propoziție diferite. [Var.: prepozițiúne s. f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio.

Prepoziţie ≠ postpoziţie

PREPOZÍȚIE s.f. Parte de vorbire inflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. [Gen. -iei, var. prepozițiune s.f. / < lat. praepositio, cf. fr. préposition].

PREPOZÍȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care indică un raport sintactic între doi termeni. (< fr. préposition, lat. praepositio)

*prepozițiúne f. (lat. prae-positio, -ónis. V. pozițiune). Gram. Cuvînt invariabil care unește alte doŭă vorbe arătînd legătura dintre ele, ca a (miroase a smeură), de (miros de smeură), din (vine din casă), pin (trece pin [!] pădure) ș. a. – Și -íție.

prepozíție (-ți-e) s. f., art. prepozíția (-ți-a), g.-d. art. prepozíției; pl. prepozíții, art. prepozíțiile (-ți-i-)