Toate definitiile

PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦ Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium.

PRELÚDIU s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefaţă.

PRELÚDIU s.n. 1. Piesă instrumentală care are funcția de a introduce, de a preceda o lucrare muzicală mai amplă. ♦ Compoziție muzicală instrumentală de sine stătătoare, cu un caracter și o structură foarte variate. 2. (Fig.) Ceea ce precedă, pregătește, anunță un eveniment, o acțiune, un început. [Pron. -diu. / cf. it. preludio, germ. Präludium, fr. prélude < lat. prae – înainte, ludus – cântec].

PRELÚDIU s. n. 1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară. 2. parte introductivă a unei compoziții muzicale. ◊ piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei. ◊ compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate. ◊ lucrare simfonică, programatică. 3. ceea ce precedă, anunță (o acțiune). (< germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude)

*prelúdiŭ n. (lat. praeludium, d. ludus, joc, lúdere, a juca). Acțiunea de a preluda. Scurt cîntec introductiv în ainte [!] de cîntecu principal. Fig. Mică acțiune în aintea celeĭ principale: aceștĭ fiorĭ îs preludiile frigurilor, tunetele-s preludiile furtuniĭ. V. pestref.

prelúdiu [diu pron. diu] s. n., art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)