Toate definitiile

PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.

PREDECESÓR s. antecesor, înaintaş, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noştri direcţi.)

Predecesor ≠ succesor, urmaş

PREDECESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].

PREDECESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor)

*predecesór, -oáre s. (lat. prae-decéssor, -óris, d. prae, înainte, și decédere, a se duce, a muri = prae-céssor, predecesor, d. prae-cédere, a preceda). Antecesor, care l-a precedat pe altu: predecesoru meŭ în această funcțiune.

predecesór s. m., pl. predecesóri