Toate definitiile
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
PRECEDÁ vb. v. premerge.
A preceda ≠ a succeda, a urma
PRECEDÁ vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].
PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
*precéd și -éz, a -á v. tr. (fr. précéder, d. lat. prae-cédere, -cessum. V. purced). Merg orĭ mă aflu înainte în spațiŭ saŭ timp: cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine ĭ-a precedat luĭ? – Și după conj. III: el precede, să preceadă și cele-lalte forme întocmaĭ ca purced. Dar participiu preces e rar.
precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
PRECEDÁ vb. v. premerge.
A preceda ≠ a succeda, a urma
PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
*precéd și -éz, a -á v. tr. (fr. précéder, d. lat. prae-cédere, -cessum. V. purced). Merg orĭ mă aflu înainte în spațiŭ saŭ timp: cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine ĭ-a precedat luĭ? – Și după conj. III: el precede, să preceadă și cele-lalte forme întocmaĭ ca purced. Dar participiu preces e rar.