Toate definitiile

POTRÍVNIC, -Ă, potrivnici, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adversar, rival, dușman, inamic. 2. Adj. Care manifestă o atitudine ostilă, dușmănoasă față de cineva sau de ceva; care se împotrivește; dușmănos. ♦ (Despre vreme) Neprielnic, nefavorabil. 3. Adj. Opus, contrar. ♦ (Cu sens local) Care se află în sens opus, în direcție contrară. [Var.: (înv.) protívnic, -ă adj.] – Din sl. protivĩnikŭ.

POTRÍVNIC s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos. 3. adj. v. antagonist. 4. adj. v. duşmănos. 5. adj. v. nefavorabil. 6. adj. v. contradictoriu. 7. adj. v. opus.

Potrivnic ≠ adept, prieten, prielnic

potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.

potrívnic (înv.) (po-triv-) adj. m., s. m., pl. potrívnici; adj. f., s. f. potrívnică, pl. potrívnice