Toate definitiile

POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli.

POTOLÍT adj. 1. v. atenuat. 2. v. domolit. 3. v. domol. 4. v. calmat. 5. v. strunit. 6. v. diminuat. 7. v. uşor. 8. v. calm. 9. v. cumpătat. 10. calm, calmat, domolit, liniştit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine ~) 11. v. încet. 12. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, paşnic, tihnit. (A avut o viaţă ~.) 13. calm, domol, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, tihnit, (înv.) păciuit, destins, dulce. (O atmosferă ~.) 14. v. difuz.

POTOLÍT s. v. alinare, calmare, domolire, liniştire, potolire, temperare, uşurare.

potolít, -ă adj. Liniștit, serios: om, caracter potolit.