Toate definitiile

POTÉNȚĂ, potențe, s. f. Putere, forță, tărie, posibilitate de dezvoltare. – Din lat. potentia.

POTÉNŢĂ s. v. dinamism, energie, forţă, im-petuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, virilitate, vitalitate, vlagă.

Potenţă ≠ impotenţă

POTÉNȚĂ s.f. (Liv.) Putere, forță; posibilitate (de dezvoltare). ♦ Virilitate. [Cf. fr. potence, it. potenza, lat. potentia].

POTÉNȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia)

poténță s. f., g.-d. art. poténței; pl. poténțe

POTENȚÁ, potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.

POTENŢÁ vb. v. amplifica.

POTENŢÁ vb. v. accentua, evidenţia, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

POTENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].

POTENȚÁ vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)

potențá (a ~) vb., ind. prez. 3 potențeáză