Toate definitiile
POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.
POSÁC adj. 1. v. ursuz. 2. v. încruntat. 3. morocănos, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
POSÁC adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, poso-morât, trist.
Posac ≠ comunicativ, hazliu, vesel
posác (posácă), adj. – Taciturn, morocănos, prost dispus. Sl. posekati „a tăia”, posekŭ „incizie”, cf. sb. poseka „doborîre”. Pentru semantism, cf. fr. abattre „a abate”, abattu „lipsit de putere”. Legătura cu sl. posupiti „a se bosumfla” (Cihac, II, 289), sau cu mozoc (Scriban) nu este convingătoare.
posác, -ă adj. (cp. cu mozoc). Tăcut, ascuns, mocnit, misterios: om, caracter posac. – Și mosac (Mold. sud) și mozac (Mold nord, Trans.). V. ursuz, morocănos, măzac.