Toate definitiile

PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din gr. polis.

PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].

PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)

pólis s. n., pl. pólisuri

PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

PÓLIŞ s. (cârnat) polonez. (A mâncat ~ cu pâine.)

PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/)