Toate definitiile

POLARIZÁ, polarizez, vb. I. 1. Tranz. (Fiz.) A transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracție, birefringență etc. ♦ Intranz. și refl. A dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici. 2. Tranz. Fig. A aduna, a strânge, a concentra în jurul său. 3. Refl. (Fil.) A da naștere unei polarități (3), a forma extreme opuse care se condiționează reciproc. – Din fr. polariser.

POLARIZÁ vb. v. concentra.

A polariza ≠ a depolariza

POLARIZÁ vb. I. tr. A produce polarizare. ♦ (Fig.) A aduna, a concentra. [< fr. polariser, cf. gr. polos – axă, pivot].

POLARIZÁ vb. 1. tr. a face ca un corp să capete poli; a aduce în stare de polarizație. ◊ a transforma lumina naturală în lumină polarizată. II. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra. III. refl. a da naștere unei polarități (2). (< fr. polariser)

* polarizéz v. tr. (d. polar; fr. polariser). Fiz. Fac ca, pin [!] reflexiune supt [!] un unghĭ anumit saŭ pin refracțiune pin niște mediĭ anumite, o rază luminoasă să nu se maĭ poată reflecta orĭ răsfrînge. Fac să se ducă la unu din poliĭ uneĭ pile electrice.

polarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polarizeáză