Toate definitiile

PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitor, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor.

PLICTISITÓR adj. 1. anost, neinteresant, plicticos, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. v. monoton. 3. v. ener-vant.

Plictisitor ≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim

plictisitór, -oáre adj. Plicticos. Adv. A vorbi plictisitor.

plictisitór adj. m., pl. plictisitóri; f. sg. și pl. plictisitoáre