Toate definitiile

PLEOȘTÍ, pleoștesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lăsa în jos sau într-o parte (sub o greutate); a (se) deforma, a (se) lăbărța; a (se) turti, a (se) strivi. 2. Tranz. A apleca, a lăsa în jos capul sau urechea. 3. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A deveni abătut, deprimat; a se dezumfla. – Din scr. pljoštiti.

PLEOŞTÍ vb. a se blegi, (pop.) a se blegoşa, (Mold.) a se clăpăugi, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a se dăbălăza. (I s-au ~ urechile.)

pleoștésc (eo dift.) v. tr. (sîrb. pljoštiti, ploštiti, plosniti, a turti; bg. plĭuštĭy, rut. pliúštiti, rus. ploščitĭ, plĭuščitĭ, plĭúsnitĭ, pol. plaszczyc, ceh. ploštiti. V. plesnesc, bleojdesc, bleștesc). Turtesc, fac să se lase în jos orĭ la o parte: pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14), greutatea zăpeziĭ a pleoștit acoperișu, acoperișu s´a pleoștit. – În Maram. pleștesc, în Ban. Olt. pluștesc. V. tăpșesc.

pleoștí (a ~) (pleoș-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pleoștésc, imperf. 3 sg. pleoșteá; conj. prez. 3 să pleoșteáscă