Toate definitiile

PIÉRDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă materială, stricăciune: distrugere, nimicire: (concr.) obiect sau bani de care cineva este păgubit. ◊ Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea întrebuințată în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). – V. pierde.

PIÉRDERE s. 1. v. pagubă. 2. pagubă, (fig.) pârleală. (Cum şi-a scos ~?) 3. v. deficit. 4. v. iro-sire. 5. ratare, scăpare. (~ unei mari ocazii.) 6. reducere, scăzământ. (~ în greutate.)

PIÉRDERE s. v. avort, decedare, deces, dispa-riţie, distrugere, moarte, nimicire, pieire, potopire, prăpădire, răposare, sfărâmare, sfârşit, stingere, sucombare, zdrobire.

Pierdere ≠ câştig, câştigare

per- și pĭérdere f. Acțiunea de a perde: perderea averiĭ, perderea uneĭ bătăliĭ. Pagubă, rezultatu acțiuniĭ de a perde: o mare perdere, perdere de timp.

piérdere s. f., g.-d. art. piérderii; pl. piérderi