Toate definitiile

PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic.

PIDÓSNIC adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexpicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

PIDÓSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor şi glabra) (reg.) ceriţică, somnoroasă.

pidósnic, -ă adj. (d. pi dos, mold. îld. pe dos). Mold. Sucit, cĭudat, excentric: om pidosnic, lucrurĭ pidosnice. (Sadov. VR. 3, 1911, 347). S. f. O plantă boraginee numită și somnoroasă (cerinthe minor).

pidósnic¹ (pop.) adj. m., pl. pidósnici; f. pidósnică, pl. pidósnice

pidósnic² (plantă) s. m.