Toate definitiile

PICTÁ, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe pânză, pe carton, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și a culorilor; a zugrăvi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a împodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. și depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a înfățișa (plastic) prin cuvinte, într-o operă literară, ființe, situații, întâmplări; a descrie, a zugrăvi. – Din pictor și pictură (derivat regresiv).

PICTÁ vb. a zugrăvi, (înv. şi pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

PICTÁ vb. v. descrie, expune, farda, înfăţişa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.

PICTÁ vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pânză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].

PICTÁ vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)

pictá (pictéz, pictát), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s. m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s. f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.

*pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent [!] pin [!] colorĭ [!], zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj [!]. V. boĭesc.

pictá (a ~) vb., ind. prez. 3 picteáză