Toate definitiile

PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné.

PERONÉU s. (ANAT.) fibulă.

PERONÉU s.n. Osul lateral al gambei; fibulă. [< fr. péroné].

PERONÉU s. n. os lung și subțire, între genunchi și gleznă; fibulă (3). (< fr. péroné)

*peronéŭ n., pl. ee (fr. péroné m., d. vgr. peróne, sponcă, piron, peroneŭ). Anat. Osu cel maĭ supțire [!] de la pulpă, alăturea de fluĭer (tibia) și situat spre exterior. (Corespunde cu rádius de la mînă).

peronéu s. n., art. peronéul; pl. peronée