Toate definitiile

PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ♦ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent.

PERMANÉNT adj., adv. 1. adj. v. stabil. 2. adj. v. constant. 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. întotdeauna.

Permanent ≠ efemer, sezonier, temporar, trecător, vremelnic, provizoriu, schimbător

PERMANÉNT, -Ă adj. 1. Stabil; neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. Ondulație permanentă (și s.n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. [< fr. permanent, cf. lat. permanere – a rămâne mereu].

PERMANÉNT, -Ă adj. 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație ~ă (și s. n.) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< fr. permanent, lat. permanens)

*permanént, -ă adj. (lat. pérmanens, -éntis, d. permanére, a rămînea, a dura. V. rămîn, mîn). Care se menține saŭ durează fără întrerupere, durabil, stabil: bolnavu era într´o stare permanentă de prostrațiune. Fortificațiune permanentă, făcută pe mult timp (în opoz. cu trecătoare saŭ pasageră). Armată permanentă, care există și în timp de pace. Adv. În mod permanent.

permanént¹ adj. m., pl. permanénți; f. permanéntă, pl. permanénte

permanént² s. n., pl. permanénte