Toate definitiile

PARODÓNÈšIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcÈ›ional care asigură fixarea dinÈ›ilor în osul maxilar. ◊ ParodonÈ›iu moale = È›esut marginal moale, cu formaÈ›iuni fibroase, care înconjură dintele È™i alvelola dentară; È›esut parodontal. ParodonÈ›iu osos = porÈ›iune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare È™i pe care se inserează parodonÈ›iul moale. – Din germ. Parodontium.

PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium].

PARODÓNȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium)

!parodónțiu [țiu pron. țiu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodónțiul