Toate definitiile

PARAFRÁZĂ, parafraze, s. f. 1. Expunere, explicație etc. într-o formulare personală (și mai dezvoltată) a conținutului unui text, al unei comunicări orale etc. 2. Piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute. – Din fr. paraphrase.

PARAFRÁZĂ s.f. 1. Explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. ♦ Imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. 2. Compoziție muzicală care constituie o prelucrare cu caracter liber a unei teme muzicale luate din altă operă. [Cf. fr. paraphrase, it. parafrasi, lat., gr. paraphrasis < para – alături, phrasis – fel de a vorbi].

PARAFRÁZĂ s. f. 1. explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat. 2. imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original. ◊ (peior.) comentariu verbios și difuz. 3. compoziție muzicală, prelucrare cu caracter liber, de pură virtuozitate, a unei teme luate din altă operă. (< fr. paraphrase, lat., gr. paraphrasis)

*parafráză f., pl. e (vgr. paráphrasis. V. rază). Explicațiune saŭ traducere maĭ amplă însă de cît [!] textu. Fig. Discurs, scriere lungă și difuză. Fam. Interpretare răutăcĭoasă.

parafráză (lit.) (-ra-fra-) s. f., g.-d. art. parafrázei; pl. parafráze

PARAFRAZÁ, parafrazez, vb. I. Tranz. A expune, a reda printr-o parafrază (1); a perifraza. – Din fr. paraphraser.

PARAFRAZÁ vb. (rar) a perifraza. (A ~ pe cineva.)

PARAFRAZÁ vb. I. tr. A exprima prin parafrază (1). ♦ A amplifica (o vorbire, o scriere etc.); a interpreta greșit, în mod tendențios, cu rea-voință. [< fr. paraphraser, it. parafrasare].

PARAFRAZÁ vb. tr. a exprima prin parafrază (1). ◊ a amplifica (o vorbire, o scriere etc.). (< fr. paraphraser)

*parafrazéz v. tr. (d. parafrază; fr. paraphraser). Fac parafraza unuĭ text. Fig. Amplific, dezvolt povestind.

parafrazá (a ~) (lit.) (-ra-fra-) vb., ind. prez. 3 parafrazeáză