Toate definitiile

PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu.

PAPUGÍU s. v. cizmar, escroc, hoţ, impostor, înşelător, pantofar, pungaş, şarlatan, şnapan.

papugíŭ m. (turc. papuççu, cizmar, cîrpacĭ, păzitor de papucĭ la o geamie orĭ la o casă boĭerească. Papuciĭ se lăsaŭ la intrare, ca astăzĭ galoșiĭ). Făcător de papucĭ (V. pantofar). Azĭ. Iron. (după obiceĭu de a bea la chefurĭ din fesurile orĭ din papuciĭ damelor). Tînăr neserios, ușuratic orĭ chĭulangiŭ: „papugiŭ de Bucureștĭ”.

papugíu (fam.) s. m., art. papugíul; pl. papugíi, art. papugíii (-gi-ii)