Toate definitiile

PANTOPÓN s. n. Substanță extrasă din opiu sub formă de pulbere brună cu gust amar, solubilă în apă, cu acțiune analgezică similară opiului. – Din fr. pantopon.

PANTOPÓN s.n. Substanță extrasă din opiu, care se prezintă ca o pulbere albă cu gust amar, folosită ca analgezic. [< fr. pantopon].

PANTOPÓN s. n. substanță din opiu, pulbere albă cu gust amar, analgezic. (< fr. pantopon)

pantopón s. n.