Toate definitiile

PANTEÍSM, s. n. Concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme.

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu].

PANTEÍSM s. n. concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură. (< fr. panthéisme)

*panteízm n. (cuv. compus de Englezu V. Toland d. vgr. pân, tot, și theós, zeŭ). Sistemă filosofică [!] după care nu există de cît [!] o singură substanță, ale căreĭ diferite modurĭ îs ființele: Spinoza a susținut panteizmu.

panteísm s. n.