Toate definitiile
PANORÁMĂ, panorame, s. f. 1. Priveliște din natură cu orizont larg, văzută de departe și de la înălțime. ♦ Fig. Privire de ansamblu consacrată unui domeniu, unei probleme etc. Panorama literaturii române. 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare, astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii, în semiobscuritate, să aibă iluzia unei imagini reale; p. ext. clădire circulară în care se află un asemenea tablou. 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii, acrobații, expoziție de animale exotice etc.; p. ext. baracă, construcție, amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol. 4. Panoptic (2). [Var.: (reg.) panarámă s. f.] – Din fr. panorama, germ. Panorama, it. panorama.
PANORÁMĂ s. 1. v. panoptic. *2. (fig.) frescă. (Scriitorul ne oferă o vastă ~ a societăţii.)
PANORÁMĂ s.f. 1. Priveliște naturală (văzută din depărtare, de la înălțime). ♦ (Fig.) Prezentare de ansamblu a unui complex de evenimente; frescă. 2. Tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădire în care există un asemenea tablou. 3. Spectacol de bâlci cu scamatorii, acrobații etc. [Var. panaramă s.f. / < fr. panorama, cf. gr. pas – tot, horama – vedere].
PANORÁMĂ s. f. 1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime. 2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă. 3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși. 4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc. 5. panoptic (2). (< fr. panorama, germ. Panorama)
*panorámă f., pl. e (cuvînt format de Englezu Barker [1788] d. vgr. pân, tot, și ῾órama, vedere, priveliște; ngr. panórama. V. dioramă). Mare tabloŭ desfășurat pe păretele [!] unuĭ edificiŭ circular construit anume, luminat de sus și privit din mijloc așa în cît [!] cele văzute par ca și naturale. Edificiu care cuprinde acest tabloŭ. Fig. Mare întindere de pămînt văzută de sus orĭ maĭ de departe: panorama Carpaților. – Vulg. panaramă (după rus.).
!panorámă s. f., g.-d. art. panoráme; pl. panoráme
PANORAMÁ, panoramez, vb. I. Tranz. (Cin.) A realiza un panoramic. – Din engl. panoram.
PANORAMÁ vb. I. tr. (Cinem.) A face o panoramă prin mișcarea aparatului de filmat în sens orizontal sau vertical. [Cf. germ. panoramieren].
PANORAMÁ vb. tr. 1. (cinem.) a face o panoramă prin mișcarea aparatului de filmat în sens orizontal sau vertical. 2. a descrie pe larg, a face o prezentare generală asupra unui fenomen, unui complex de evenimente. (< germ. panoramieren)
*panoramá (a ~) vb., ind. prez. 3 panorameáză