Toate definitiile
PANÉR, panere, s. n. Obiect făcut dintr-o împletitură de nuiele, de foi de papură, de rafie etc., de obicei mai mic decât coșul, în care se transportă sau se păstrează diverse obiecte (alimente). – Din ngr. panéri.
PANÉR s. v. coş.
panér (panére), s. n. – 1. Coș mic. – 2. Trăsură cu coșul făcut din nuiele. – Mr. păner. It. paniere, ven. paner, prin intermediul ngr. πανέρι (Gáldi 217; Graur, BL, V, 72). Sensul al doilea, în Mold., din fr. panier.
panér n., pl. e (ngr. panéri, d. it. paniere, coș, din lat. panarium, coș de pîne [!]; fr. panier. V. pîne). Coș (împletitură de rămurele, de vărguțe) de dus ceva.
pînár m. (d. pîne saŭ lat. panarius). Mold. Rar. Pitar, brutar, maĭ ales vorbind de cel ce vinde pîne. – Și pîner. În Munt. pîĭnar.
pînér, pîneríe, V. pînar, pînărie.