Toate definitiile

PANDÍT, pandiți, s. m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. Pandit Nehru. – Din fr. pandit.

PANDÍT s.m. Titlu dat savanților, învățaților etc. brahmani din India. [< fr. pandit, sanscr. pandita].

PANDÍT s. m. titlu dat inițial brahmanilor în India, astăzi și savanților. (< fr. pandit)

pandít s. m., pl. pandíți

PÂNDÍT s. n. Faptul de a pândi; pândă. – V. pândi.

PÂNDÍT s. v. pândă.

pândít s. n.