Toate definitiile

PANARÍȚIU, panariții, s. n. Inflamație de natură infecțioasă, localizată la degetele de la mâini sau de la picioare; sugel. [Var.: panaríciu s. n.] – Din lat. panaricium.

PANARÍŢIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, puşiţ, sugiuc.

PANARÍȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris].

PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium)

*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea).

panaríțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. panaríțiul; pl. panaríții, art. panaríțiile (-ți-i-)